Astazi am implinit frumoasa varsta de 40 de ani...A decurs normal,ca oricare alta zi:am avut o gramada de programari si oricum nu puteam lipsi.Dupa ce mi-am terminat toate programarile am inceput sa rasfoi agenta telefonica sa vad ce prietena sa-mi invit in oras.Nu pot sa las ziua sa treaca chiar asa.Ar trebui sa ciocnesc macar un pahar de sekt in cinstea mea.Mi-am sunat doua prietene,dar spre mirarea mea au refuzat invitatia pe motiv ca-s ocupate si nici nu m-am sinchisit sa le aduc aminte ca e ziua mea.Treaba lor,daca au uitat si eu o sa uit la randul meu...
Am lasat resemnata la o parte agenda si am plecat in bucatarie sa pregatesc ceva de mancare,cand fiul meu da buzna in bucatarie si imi spune:
-Mama!Am nevoie de niste bani!
-Pentru ce? - intreb eu nedumerita...Apropo,se pare ca si fiul meu a uitat de ziua mea.Acum imi cere bani si nici macar sa se linguseasca nu-mi zice un amarat de "La multi ani!"
-Mami! Ma grabesc! Imi dai?
-Te-am intrebat,pentru ce?
-O pereche de adidasi Puma.E ultimul model aparut si innebunesc daca nu ii am!
-Cat?
-150€...
-Cat!?
-150...hai cu mine sa vezi ca se merita! - Mda...fiul meu ma cheama cu el la magazin...De ani de zile nu a mai vrut sa merg cu el ca sa-si cumpere ceva,ca doar rad prietenii de el...
-Ok!Chiar as vrea sa ies putin in seara asta.Ma pregatesc si mergem imediat.
Macar atat...o plimbare de seara prin oras cu fiul meu,desi e doar in interesul lui.Dar dupa ce m-am enervat o jumatate de ora facand ture prin centru ca sa gasesc un loc de parcare,ma trezesc cu o alta surpriza pe cap.
-Hai sa intram aici sa mancam un toast - imi zice fiu-meu oprindu-se in fata unui restaurant.
-Toast!?Lasa ca mergem acasa si gatesc eu ceva bun de mancat.Cu toast nici nu-ti trece foamea!
-Am pofta pe toast!Hai! - si intra inauntru fara sa ma mai astepte.N-am ce face si merg dupa el.Il urmez pana la o masa si ne asezam.Imi comand o cafea,el o Coca-Cola si bineanteles cate un toast.
-Nu te mai grabesti?Se inchid magazinele... - ii zic eu cu un suras.
-Vin imediat! - si dispare de la masa.Apare dupa cca 5 minute cu un buchet mare de trandafiri in brate. - "La multi ani!"...
Mi-au dat lacrimile!Baiatul meu nu m-a uitat!Cum am putut sa cred ca chiar el ma uita?Toata viata mea am muncit si m-am sacrificat pentru el,sa-l vad mare si implinit.Doar asa voi avea satisfactie.Imi aduc aminte cand era el mic...tatal lui plecase in Austria si abia dupa doi ani ne-a chemat la el.Nu pot sa ma plang ca nu-mi mergea bine in tara.Aveam o meserie foarte bine platita - tehnician dentar - dar am considerat ca copilul meu trebuie sa fie langa tata.Asa ca am lasat totul si am plecat in Austria la el dar de atunci parca totul s-a schimbat.Viata mea a luat o alta intorsatura.Ca sa-mi practic meseria,trebuia sa fac niste cursuri si sa dau niste examene.Bineanteles ca pentru asta nu aveam bani.M-am angajat femeie de servici pe la diferite magazine si birouri,iar banii bineanteles ca nu erau suficienti.De unde bani si mai ales timp pentru cursuri?Doar eram femeie maritata si cu un copil mic.Vasile (sotul) a avut timp si bani sa-si faca autorizatia de taximetrist.Incepuse apoi sa lucreze doar de noapte caci mergea mai bine,iar ziua dormea.Lua pe Gabita de la gradintia si la zece seara cand veneam eu de la munca pleca el.In cateva luni parca ne instrainaseram unul fata de celalalt.Abia daca ne mai intalneam,iar dupa cinci ani,chiar de ziua lui Gabita cand implinise opt ani,mi-a spus ca el are pe altcineva si ca vrea sa ne despartim.Am avut un soc!Tipa era gravida in luna a opt-a si eu nici nu am banuit vreodata ceva.
A doua zi,si-a luat lucrurile si a plecat fara sa se mai uite inapoi si nici macar nu a asteptat sa vina Gabita de la scoala si sa-l previna macar ca el nu va mai veni inapoi.Viata mea a devenit un cosmar.A trebuit sa-mi caut un alt servici cu jumatate de norma ca sa pot sa ma ocup de copil.Legea nu permite sa lasi un copil minor singur acasa mai mult de trei ore.Banii erau putini si abia ma descurcam.Iar Vasile parca uitase complect ca mai are un fiu.Dar Gabita mi-a dat puterea sa merg mai departe...a fost un copil ascultator si un elev bun la scoala.Iar acum cand a mai crescut,mi-am permis si eu sa fac niste cursuri de cosmetica.Mi-am primit autorizatia de a lucra,dar inca nu am destui bani de a deschide propriul salon.Mi-am facut un salon mic intr-o camera a locuintei si sunt nevoita sa lucrez la preturi mici.Inca continui cu cursurile de manichiura-pedichiura si inca sper sa reusesc sa-mi deschid propriul salon.Nu mi-e usor deloc si sunt constienta ca mai am mult de muncit pana voi reusi.
La varsta de 40 de ani...ma uit in oglinda si vad o femeie puternica care e pe drumul catre succes,dar in acelasi timp vad o femeie care a lasat viata sa treaca pe langa ea...Vad primele riduri si inca sunt o femeie singura.Ma intreb uneori daca am gresit.Unde am gresit?Oare o fi prea tarziu pentru mine?
P.S. Acest blog este inspirat dintr-o intamplare reala.
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen