Era in perioada cand faceam un curs si invatam pana noaptea tarziu,iar dintr-o vorba in alta m-am plans ca dorm prea putin si sunt prea obosita.Nu a trebuit decat sa folosesc cuvantul oboseala si ea a inceput sa-mi povesteasca viata ei.
- Daca m-as intinde in pat sa dorm,as putea dormi trei zile sau chiar mai mult fara intrerupere.Crede-ma ca de 18 ani,eu nu mai stiu ce inseamna un somn lung si odihnitor.
In timpul razboiului am locuit trei ani la subsolul casei cu sotul si doi copii mici.Eram insarcinata cu al trei-lea copil si am avut parte de o nastere ca in vremurile primitive.Atatea bombardamente si explozii...Nu aveai cum sa poti inchide un ochi.Am dus lipsa de mancare si tot ceea ce era necesar pentru a putea trai.Imagineza-ti ce conditii pot fi acestea cu trei copii mici,pe timp de razboi.Copiii plangeau...de mancare abia puteam face rost.Cat era ziua de lunga spalam scutece cu apa rece fara detergent,iar noaptea ieseam sa le intind pe sarma sa se usuce.Dimineata trebuia sa ies la ora fixa afara,ca sa pot face rost de lapte pentru copii.Trebuia mereu sa am grija sa nu adorm ,ca sa nu pierd acea portie de lapte.Somnul era pur si simplu un lux.
Dupa ce ne-am refugiat in Austria,speram ca in sfarsit vom avea o viata mai buna,dar a trecut mult timp pana copiii au scapat de cosmaruri si traume.In primul an dupa ce ne-am refugiat am mai nascut o fetita si nu dupa mult timp,sotul mi-a spus ca nu ma mai iubeste si m-a parasit.De atunci mi-am crescut singura cei patru copii.Munceam de dimineata pana seara,iar noaptea faceam treburile prin casa:faceam curatenie,mancare,spalam si calcam.Nu reuseam sa ma odihnesc 2-3 ore caci iarasi trebuia sa o i-au de la capat.
Cativa ani mai tarziu sotul s-a reantors la mine si in ciuda faptului a tot ceea ce mi-a facut...aveam nevoie de el.Imi era al naibii de greu cu patru copii,dar dupa cativa ani buni cat am trait singura si a trebuit sa ma zbat sigura pentru copiii mei,n-am mai putut suporta regimul musulman al sotului meu.Acum traim intr-o tara crestina si ar fi fost cazul sa accepte unele schimbari minore.Dar el nu a vrut sa se acomodeze cu noul meu stil de viata,caracterul pe care mi l-am format in anii cat am trait singura si m-a parasit iarasi,dar nu inainte de a ramane insarcinata cu al 5-lea copil.Cand Sejdo avea 10 luni,m-a parasit iarasi,iar de data aceasta am divortat legitim.
Am reluat aceeasi munca ca si inainte:munca,munca si iar munca.De trei ani lucrez in fiecare zi,doar vinerea o am libera,dar nici atunci nu e o zi libera.In fiecare vineri imi rezolv toate problemele pe care nu le pot rezolva in zilele cand lucrez.Tot vinerea sunt arajate toate programarile la doctori pentru copii;merg la scoala la fiecare sa vorbesc cu profesorii lor.Deci si singura mea zi libera din saptamana e incarcata cu tot felul de treburi.
Am noroc ca fetele cele mari se ocupa de Sejdo:il i-au de la gradinita,ii dau de mancare si au grija de el pana seara cand vin eu de la servici.
Sunt atat de obosita incat simt ca nu mai pot,dar totusi pentru copiii mei,nu stiu de unde gasesc atat de multa putere si rezist...
In tot acest timp cat ea mi-a povestit viata ei,am privit-o atenta fara a putea sa o intrerup.Eram coplesita de frumusetea ei...O femeie in jurul varstei de 50 de ani,pe chipul careia viata ia lasat urme adanci,riduri subtiri si dese.Avea parul foarte lung strans intr-o coada la spate - mereu il purta asa.Nu se machia niciodata si totusi era o femeie frumoasa si ingrijita.
Povestea ei m-a impresionat...Aveam in fata mea o femeie care intr-adevar era o femeie puternica.O femeie demna de tot respectul si care inca mai are de tras mult in viata pana cand va reusi sa se odihneasca...
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen